“Adam si Cristos” – mostenirea lasata de Iosif Birau

A trecut mai mult de un an de când Soarele Nepihănirii şi-a mai retras de pe pământul ostenit o rază. Aici, în prezentarea firavă a moştenirii lăsate de Iosif, ar trebui să înşiruim diplome şi să adunăm titluri, experienţe şi performanţe,  să convingem că fiecare cuvânt cuprins între coperte merită citit, gândit, analizat. Despre  Iosif [...]

John Wycliffe – a doua parte

Conflictul cu Biserica. Teologia lui Wycliffe John Wycliffe avea o gândire teologică revoluţionară. El considera că oamenii sunt predestinaţi fie  la mărire, fie reprobaţi. Astfel, Biserica fiind societatea celor predestinaţi, nu poate nici comunica, nici excomunica.  Având în vedere că oamenii sunt predestinaţi, indulgenţele cumpărate cu bani pentru păcatele viitoare sau cele trecute nu au [...]

Moartea – versiunea ebraica

Moartea în Vechiul Testament 1. Mavet (substantiv) înseamnă moarte. Vechiul Testament reuşeşte să contureze mai multe însemnătăți ale cuvântului moarte. -    Astfel, moartea, imediat după păcatul primilor oameni, este parte integrantă a realităţii în care trăieşte prins fiecare om. Moartea este inevitabilă pentru orice om (Ps. 89:48),  neprihănit (Num. 23:10) sau nu (Ezec. 18:23). -   [...]

“Viata” – versiunea greaca

1. Bios (substantiv) cuprinde într-un singur cuvânt înşiruirea de secunde pe care omul le trăieşte sau, pe de altă parte, posesiunile materiale necesare pentru supravieţuire (1Ioan 3:17). Pavel foloseşte acest termen pentru a descrie viaţa în general iar apostolul Ioan spune că există o parte a biosului care este păcătoasă (lăudăroşenia vieţii – 1Ioan 2:16). [...]

Viaţa – versiunea ebraică

Vechiul Testament 1. Haya (verb) este termenul generic folosit de-a lungul Vechiului Testament pentru “viaţă“  şi “a trăi“. Iosua a lăsat cu viaţă pe Rahav (Iosua 6:25), Dumnezeu a ţinut în viaţa pe Caleb (Iosua 14:10) şi Noe a ţinut vii animalele din arcă (Genesa 6:19); Dumnezeu este atât de puternic încât nimeni nu poate [...]

Departe de mulţimi

(8 martie, seara – Marcu 11:1-18) Călare pe un măgăruş venea Cristos spre Ierusalim. Putea alege un armasar pur sânge îmbrăcat în purpură, putea să stea ţanţoş în şaua lui scumpă şi să privească de acolo cu ochi pătrunzători muritorii de rând care îi ieşeau umili în cale. Iar în mâini putea avea frâie poleite [...]

Minciuni oficiale

(17 februarie, seara – Matei 28 ) În 2000 de ani de creştinism am reuşit să descifrăm puţin din tainele răstignirii, să înţelegem puţin din importanţa ei pentru omenire, deşi despre acest moment am scris şi vom continua să scriem tomuri întregi. Şi mai puţine lucruri înţelegem despre glorioasa dimineaţă a învierii; încă medităm asupra [...]

A fi versus a face

(10 februarie, seara – Matei 25:31-46) Biserica trăieşte de multe ori o strategie nedreaptă a aprecierilor. Apreciem foarte mult pe cei care sunt în lumina reflectoarelor, pe cei care sunt vizibili în cadrul unui program religios şi trecem aşa de uşor peste oamenii a căror lucrare este ascunsă privirilor superficiale, laudelor febrile sau efectului imediat. [...]

O slujba periculoasa

(10 februarie, dimineaţa – Leviticul 8-10) Aaron şi fiii lui primiseră cea mai bună dar şi cea mai periculoasă slujbă dintre toate cele ce se desfăşurau în tabăra aleşilor lui Dumnezeu. Era pusă pe picioare o preoţie care avea să reprezinte întreg poporul în faţa Celui Atotputernic, o preoţie care să fie hrănită de popor [...]

Avraam, tatal credinciosilor

(4 ianuarie, dimineata – Genesa  10-12 ) Genesa 10 Istoria natiunilor incepe cu Sem, Ham si Iafet. Putem intelege mult mai bine istoria daca o filtram prin faptele lor si ale urmasilor lor. Atunci si acolo se puneau bazele civilizatiei umane si adeseori aceasta s-a facut prin sabie si reguli stricte. Dintr-o data, egalitatea oamenilor [...]