De ce Iosif? Dar Augustin?

Sunt cateva intrebari care se repeta atunci cand in viata ta a intrat un copilas. Din cate am constatat eu, dupa intrebarea: „Ce este, fata sau baiat?” este cea legata de nume: „… dar cum il cheama?

Numele unui om este important!  Suntem si vom fi chemati pe nume (Isaia 43:1). De multe ori, in Sfanta Scriptura stergerea si uitarea numelui se poate constitui intr-o pedeapsa crunta iar pastrarea numelui pentru vesnicie este o rasplata mult ravnita (Isaia 56:5, Isaia 48:19). Marii scriitori ai lumii, filosofii si oamenii de stiinta au dorit ca numele lor sa ramana cunoscut si astfel, prin intermediul numelui, ei sa dainuiasca peste secole. Spunem Mihai Eminescu si ne gandim la poezie, Caragiale si ne apare in minte „O noapte furtunoasa”, Einstein si ne gandim la geniu, Adolf Hitler si ne infioram la gandul raului devenit lege, Maica Tereza si intelegem ce inseamna o viata dedicata slujirii.

E dificil sa iti alegi nume pentru bebelusul tau. Stai cumva suspendat intre prezent si viitor si te gandesti cum ai vrea, cum ar trebui sa fie strigat el, cel abia nascut. Si nu doar acum ci peste ani si ani. Iti doresti sa legi de acel nume si o poveste, o poveste care sa il inspire cand va fi mare, care sa ii dea curaj dar si sa nu il faca sa se rusineze de numele ce il poarta. Iti doresti muzicalitate in numele lui, vrei sa inlaturi orice posibilitate de diminutivare nepotrivita dar mai presus de toate se inalta rugaciunea ca El sa il cunoasca pe nume. Pe numele dat de tine! Ca El sa dea har si sa innobileze numele ales de o viata aleasa.

De ce Iosif? Pentru ca dintre toti prietenii cu care m-a haruit Tatal, Iosif a avut un rol aparte. El, om linistit si retras, ganditor si studios, discret si placut la vorba, cu o viata ca un mare indicator spre har, el mi-a marcat viata asa cum nimeni nu cred ca o va mai face. A plecat devreme dintre noi, prea devreme imi spun in fiecare zi. Inca ma intreb de ce El, Creatorul, a decis sa intre intai moartea in viata mea si apoi viata. Dar stiu ca atunci cand imi voi stiga fiul, numele prietenului meu si amintirea lui vor reveni la viata. Iosif va dainui prin Iosif. De aceea Iosif!

De ce Augustin? Am vut sa raman la primul nume, sa nu mai adaug nimic dupa el, crezand ca nu voi gasi nimic demn. Am gasit insa. Augustin tradus din latina insemna a creste, mare, venerabil dar si revenit si aceasta din urma traducere ma incanta cel mai mult. Cel care a impodobit acest nume cel mai frumos este recunoscut de catre Biserica Catolica drept sfant, de Biserica Ortodoxa drept fericit si de catre toti drept unul dintre cei patru Parinti ai Bisericii Occidentale. Este vorba de Augustin de Hipona, episcop, filosof si teolog. A cochetat cu retorica, a studiat filosofia iar opera lui teologica a avut un mare impact asupra gandirii europene si l-a influentat pe Luther. Ma impresioneaza la Augustin cautarea lui febrila dupa adevar. Trece prin mai multe etape pana ajunge crestin si niciodata nu se multumeste cu putin, de fiecare data pune intrebari si raspunsurile il determina la actiune. Pledeaza pentru separarea puterii seculare de biserica si pentru libertatea individului calauzit de har. Sinceritatea lui Augustin din Confesiuni (carte autobiografica) este cuceritoare.

De ce Iosif Augustin? Pentru ca inseamna Iosif Revenit! Pentru ca ambele nume au in spate oamenii care le-au infrumusetat, le-au dat sens.

Reclame

Dumnezeu nu se joaca cu vorbele!

Au fost noua luni de asteptare. Luni frumoase si linistite. Miercuri dimineata ma trezesc si imi vad sotia deja in picioare. „A sosit timpul!”. Aproape in fiecare zi din cele noua luni m-am gandit la momentul acesta. Cum va fi ziua nasterii? Ce emotii voi simti? Cat vor fi de intense? Ce va simti sotia mea?  Spunea Domnul Isus: „Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul…” Si da, este adevarat, in dimineata aceea tristetea intrase si in casa mea.

In  posturile viitoare o sa va vorbesc despre bebelus, despre ce am simtit eu, ca proaspat tata, in legatura cu venirea in lumea mea a unui om nou… dar acum vreau sa ne gandim la altceva.

Nasterea inseamna suferinta. Intrebati-va mamele si va vor certifica lucrul acesta. De cele mai multe ori o suferinta extinsa care nu isi gaseste leac pana in momentul nasterii, o suferinta grea (stiu ca exista si metode de anestezie si nasterea la cerere prin operatie cezariana dar nici aceste metode nu pot inlatura definitiv suferinta). Diferit insa de multe alte suferinte umane, nasterea aduce o suferinta anuntata, asteptata. O lege dumnezeiasca ce salajluieste in mame.  Dumnezeu i se adresa cu tristete femeii in gradina, imediat dupa caderea in pacat, spunandu-i  „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii…” si aceste cuvinte mi-au staruit in minte de miercuri pana acum. Ce inseamna suferinta umana reala in viziunea lui Dumnezeu? Ruperea unei maini sau o forma de raceala acuta? Cat de intensa trebuie sa fie? Cand a fost vorba de nastere Dumnezeu a trasat o lege: ” sa se faca cu suferinta” si nu s-a jucat deloc cu vorbele. O stie sotia mea, o stie mama, o stiu si mamele voastre, incerc sa o inteleg si eu.

Faptul ca Dumnezeu a pus o suferinta atat de mare in nastere (abia suportabila) m-a pus pe ganduri. De multe ori am auzit, legat de o anumita lege a lui Dumnezeu cu privire la noi, ca poate nu este chiar asa, poate ca avertizarile sunt oarecum exagerate, facute sa ne sperie pe noi, sa ne determine la ascultare. Ca un bogat va intra greu in Imparatia lui Dumnezeu poate ca este o exagerare… si toti incercam sa ne imbogatim. Neascultarea este mai grava decat inchinarea la idoli? Poate este o comparatie putin extremista? sa fie oare asa? Si cate alte avertismente sau legi nu am primit cu usuratate! Cat de mult vom castiga daca vom intelege ca Dumnezeu nu se joaca cu vorbele! Vom invata sa Il credem pe cuvant si sa nu mai alergam precum copiii indaratnici, repede la soba, pentru ca a ne incredinta ca intradevar arde.

Exercitiu interesant: deschideti Theophilos sau acest link si cautati cuvintele din familia substantivului nastere (naste nastem nastere nasterea nasterii nasterilor nasteti nasti). Incercati sa remarcati legatura dintre nastere si suferinta precum si momentele variante in care acest cuvant este folosit in editia Cornilescu (care are si ea limitarile ei)