Pricinile de poticnire

(12 februarie, seara – Matei 26:26-50)

Pricinile de poticnire sunt piedicile pe care le întâlnim de-a lungul cărării. Sunt peste tot presărate, la dreapta şi stânga, în faţă şi în spate, în trecut, prezent şi viitor; pe unele le remarcăm de departe şi le ocolim cu mare grijă, altele sunt bine ascunse şi se ivesc neaşteptat, lăsându-ne adeseori fără replică. Sunt şi din acelea care îşi îndeplinesc menirea şi le vedem în întreaga lor putere abia după ce ne ridicăm, plini de praf, cu haina ruptă şi obrazul roşu de mânie, indignare şi ruşine. Pentru unii creştini aceste pricini de poticnire trebuie să fie adevăraţi munţi crescuţi în cale pentru a putea să îi împiedice, alţii mai slabi sau mai sensibili se împiedică şi de o scamă.

Trăim de multe ori cu impresia că aceste piedici sunt făcute din oameni care înadins vin şi ne supără, ne atacă în acel domeniu slab, ne ispitesc cu acele lucruri la care am renunţat de dragul Domnului. „Oamenii piedică” sunt peste tot, unii păgâni de-a binelea care rânjesc atunci când piedica le-a reuşit, dar  alţii sunt creştini de-ai noştri care pur şi simplu îşi permit să trăiască altfel decât considerăm noi că este bine, să se îmbrace, mănânce, cânte, iubească pe Domnul într-un mod pe care nu îl putem înghiţi. Şi ei ne sunt cele mai mari piedici, ei şi felul lor de a interpreta Scriptura. O, de-ar fi pe cale numai oameni care să ne semene, credincioşi care să se supună aceloraşi dogme.

Dar evanghelistul Matei ne suprinde din nou prin relatările lui. Era noapte grea în grădina Ghetsimani, noapte încărcată de semnificaţii ce şi acum ne scapă. Din cina cea de taină ucenicii au priceput puţine dar erau deja obişnuiţi să tacă atunci când simţeau că situaţiile îi depăşesc. Şi mai puţine au priceput din cuvintele Învăţătorului dar iar au tăcut până când Acesta va anunţa că noaptea va aduce un eveniment al poticnirii care Îl va avea drept piedica tocmai pe El. „Cum? Ei nu, nu au găsit şi nu vor găsi în El niciodată o pricină de poticnire, de judecată. Ei merg până la moarte alături de El”… dar noaptea abia începută era lungă şi plină de surprize.

S-au poticnit în El şi chiar au căzut. Unii au fugit departe iar alţii au uitat dintr-o dată cei trei ani şi jumătate. Ştia Domnul Isus aşteptările lor, cunoştea opiniile lor şi chiar dacă tăceau ştia că nu sunt de acord cu El, că nu vor un Mesia al jertfei, al crucii, că au băut din pahar la cină dar că sângele legământului încă îl refuzau. De fapt opiniile, părerile şi prejudecăţile lor îi vor pune pe fugă, lăsându-L singur în mijlocul lupilor. Nu le spune că vor fi laşi, că îl vor trăda, că se vor ascunde pe unde vor apuca ci, în nemărginita-I milă, îşi ia asupra Lui întreaga vină şi le spune că sursa căderii lor va fi El şi jertfa Lui şi nu părerile lor limitate despre Mesia.

De câte ori în şiragul zilelor nu ne-am împiedicat de unul sau altul, nu am văzut pe altcineva vinovat de căderea noastra, nu am judecat pe toţi cei ce ne erau diferiţi în loc să ne recunoaştem noi cei slabi, imaturi, furaţi de propriile dogme, batjocoriţi şi trântiţi de propriile preconcepţii. Princinile de poticnire pot fi multe dar de cele mai multe ori în ele mă recunosc vinovat eu. De prea multe ori mi-am fost un punct de cădere, o piatră pe cale, un laţ pentru credinţă.

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: