Garanţiile victoriei!

(16 februarie, dimineaţa – Levitic 19-20)

Veneau din Egipt, popor de sclavi conduşi de un om blând şi cu pretenţia că pentru ei luptă Dumnezeu, zeitate supremă şi deosebit de activă. Priviţi de departe de celelalte naţiuni care îi înconjurau, evreii erau un fel de naţiune ciudată, controversată şi ameninţătoare. Li se urmăreau mişcările, erau păziţi pas cu pas şi fiecare împărat căuta să facă alianţă pentru a se apăra de ei deşi cred că la început nu prea au simţit teama ci chiar s-au distrat pe seama lor. Erau ei mulţi şi poate că au reuşit să îl înfrângă pe Faraon dar iata-i în pustie. Cine să-i conducă cu mână de fier? Cine să organizeze o armată din mulţimea aceea şi cum să îi antreneze? Erau plecaţi de luni bune din Egipt dar nu depăşiseră pustia şi se auzea că au început să moară o parte dintre ei, că există neînţelegeri în tabără şi că Moise, conducătorul lor urca des pe munte şi lipsea mult. În definitiv un popor de sclavi, oricât de mare ar fi acesta rămâne un popor de sclavi.

Ceea ce toate celelalte națiuni nu ştiau era faptul că victoria evreilor nu venea din mărimea sau măiestria armatei, din geniul generalilor care îi conduceau şi nici măcar din nevoia disperată de o ţară, nevoie care îi putea împinge la o luptă pe viaţă şi pe moarte. S-au oprit în pustie nu pentru a organiza neapărat o armată, nici pentru a pune la cale o strategie militară ci pentru a rezolva aspectul ce va decide victoria sau eşecul lor de-a lungul fiecărei bătălii pe care o vor da: relaţia cu Dumnezeu. Armele puteau fi ruginite, strategia putea să aibă lacune şi forţa lor în luptă putea să fie depăşită dar nu aveau voie să pornească spre nici o bătălie fără Dumnezeu ca agent activ. S-au oprit pentru a da la o parte obiceiurile rele, a învăţa raportarea şi închinarea înaintea lui Dumnezeu şi mai ales pentru a înţelege că tot ceea ce fac onorează sau nu Numele lui Dumnezeu între ei. Poate că erau altfel, ciudaţi şi nepotriviţi contextului istoric în care se aflau, nepregătiţi pentru luptele care le stăteau în faţă, cu mentalitate de sclavi şi văduviţi de genii militare cu carieră dar ei aveau ceva ce îi va face de fiecare dată superiori: Numele lui Dumnezeu pe care trebuiau să-L sfinţească în orice circumstanţă.

Luptele vieţii vin; pentru unele suntem pregătiţi, altele ne iau prin surprindere; în cadrul unora ştim cum să acţionam iar în faţa altora credem că singurul lucru de făcut este să capitulăm. Suntem şi noi ca evreii din acele zile, refugiaţi ai lumii noastre, sclavi eliberaţi de jugul aspru al păcatului. Învăţăm cu greu că purtăm, în chipul nostru de lut, nu numai amprenta dumnezeirii ci şi Numele Celui de dincolo de Soare.

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: