Stăpâni plăpânzi, ispravnici mari

(19 februarie, dimineaţa – Leviticul 25 )

Dumnezeu ne-a făcut stăpâni peste creaţia Lui şi rolul acesta ni se potriveşte ca o mănuşă. Nici nu reuşim să mergem bine în picioare că am şi dezvoltat un simţ al proprietăţii; ne deranjează  atunci când cineva, rudă sau nu, îndrăzneşte să pună mâna pe ceea ce este al nostru.  Creştem mari şi acest puternic sentiment uman creşte împreună cu noi; am inventat şi legi care să apere ceea ce este al nostru de orice intruziune străină şi posedăm totul ca vajnici stăpâni ai lumii. Copii sau bătrâni, oameni educaţi sau oameni simpli, regi sau cerşetori, cu toţii reuşim să dezvoltăm bine sentimentul proprietăţii şi ceea ce apucăm în mâini ţinem cu o putere de invidiat.

Aşa erau şi evreii. Vecini cu egiptenii avuţi, cu educaţie de sclavi carora imediat le lucesc ochii la ideea de a avea proprietate personală, evreii stau acum înaintea unui Dumnezeu care se defineşte Stăpânul a tot. Nu era o atitudine nouă pentru ei, aşa făcea şi faraon dar ştiau că în cortul lor, în staulul sau cireada lor, pe bucata de pământ ce le este dată sunt şi vor rămâne stăpânii care fac ce vor. Aveau însă să afle că Dumnezeu priveşte altfel spre proprietăţile lor şi spre statutul lor de mari stăpâni; ştia Dumnezeu că omul care are o bucată de pământ va căuta să scoată cât mai mult de pe ea, fără nici o limită. Ştia şi că sclavul în mâna stăpânului îşi pierde umanitatea, este un obiect ce trebuie să aducă profit cu orice preţ aşa cum este şi salariatul în mâna şefului. Ştia că omul căderii a devenit un stăpân hapsân al creaţiei şi de aceea El pune stăvilar stăpânirii robuste prin anul de veselie, anul de sabat al pâmântului şi multe alte legi . Ele  nu îngrădesc legea proprietăţii dar o reduc la ceea ce a fost destinată a fi: isprăvnicie în via Stăpânului.

Demult nu mai ţinem un an de sabat şi nici măcar un an al veselie. Nu suntem evrei, ce bine, putem să stăpânim în voie, cârmuiţi de propriile legi şi de setea nebună de a avea, sete căreia îi cad pradă, pe rând, cei din familie, posesiunile noastre, angajaţii şi prietenii şi chiar noi înşine. Copii bătrâni ai lumii libere am înţeles greşit, prea repede, stăpânirea noastră şi aflăm prea târziu sau niciodată că de fapt totul este o isprăvnicie, că totul ne-a fost dat de sus şi totul ne va părăsi odată.

Ce-ar fi să transformăm anul sabatic în duminică sabatică iar anul de veselie în săptămâna anuală de veselie?

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: