Noi şi El

(25 februarie, seara – Marcu 5:1-20 )

De multe ori aruncăm asupra creştinismului umbra propriilor păreri; suntem oameni cu opinii şi avem, de cele mai multe ori, o opinie pregătită şi pentru ceea ce înseamnă bine. Astfel pentru mulţi creştini binele judecat personal trebuie să se regăsească automat în doctrinele fundamentale ale creştinismului iar Domnul Isus trebuie să fi acţionat după cum gândim noi că ar fi fost bine. Astfel iau naştere miturile, este înlăturat adevărul Scriptural care contravine propriului bine şi ne trezim de cele mai multe ori prea departe, intransigenţi cu noi dar mai ales cu alţii, fondatori de mişcări religioase proprii şi păstrători ai „adevărului” cu marcă personală.

Judecat astfel Domnul Isus nu ar fi trebuit să permită niciodată demonilor să distrugă turma de porci. Erau porcii animale necurate pentru evrei dar gadareni le creşteau şi carnea lor era comercializată în Decapole, sursă de profit considerabil şi probabil parte a unei industrii locale înfloritoare. Putea să trimită demonii oriunde în altă parte şi ar fi avut un cuvânt de spus şi în acest ţinut. Dar El alege să răspundă favorabil demonilor şi să-şi oprească misiunea la porţile gadarenilor. Dacă nu ar fi văzut pe acel cumplit om eliberat şi porcii distruşi, ambele acţiuni arătând spre puterea miraculoasă a Vizitatorului, cred că locuitorii din Gadara ar fi fost ispitiţi să pună la cale un asasinat la adresa Celui care le stricase socotelile. Dovada puterii Acestuia însă îi opreşte şi îi determină să adopte o atitudine diplomatică.

Ce bine ar fi prins o evanghelizare în ţinutul gadarenilor cu îndrăcitul eliberat purtat ca mărturie din loc în loc. Ce bine ar fi răspuns gadarenii la o asemenea prezentare de forţă, în faţa unei asemenea minuni. Ce planuri am fi făcut noi, ce agendă plină ar fi avut fostul îndrăcit! Binele pe care îl gândim noi este însă refuzat de Domnul; la mijloc era o turmă de porci şi un nenorocit chinuit: Marele Eliberator alege să salveze nenorocitul şi să taie de pe listă porcii, interesele imediate ale oamenilor. Aşa este El, preţuieşte omul mai presus decât orice! La mijloc mai era o evanghelizare bazată pe minuni, semne şi o imagine exemplară înaintea oamenilor (imagine sticată de moartea porcilor) şi una bazată pe credinţă şi o acceptare necondiţionată. Iar El alege singura evanghelizare reală, cea din urmă, calea cea grea, partea cea dificilă.

Noi şi El. Pentru noi importante planurile şi viitorul, pentru El oamenii, doar oamenii. Pentru noi importante minunile şi imaginea înaintea celorlalţi, pentru El credinţa necondiţionată.  EL… şi noi!

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

© 2009 ganditorul.wordpress.com Meditatii de-a lungul cărării!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: