Regula şi ritualul

(2 martie, seara – Marcu 7:14-37 )

Lipsa ritualurilor să însemne oare lipsa regulilor? Cât de departe putem merge cu paralela dintre regulile aplicate constant şi ritualuri? Când astfel de reguli se transformă în ritual? O societate fără reguli se va dezintegra sub puterea anarhiei. Dar va putea supravieţui o societate, fie ea şi înţeleasă în sensul unei comunităţi religioase, fără ritualuri? Acestea şi multe altele sunt întrebări legitime care se ridică de fiecare dată când încercăm să analizăm reacţia Domnului Isus faţă de ritualurile evreilor.

Am putea spune că în Marcu 7, după versetul 14 discursul Domnului Isus a scăpat de sub control şi a spus lucruri ce nu trebuiau rostite în auzul evreilor care respectau legea. Le spune:  „ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi. Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă.” Şi cu siguranţă mintea fiecărui evreu din preajma Lui a zburat către animalele spurcate care nu trebuiau să se regăsească în meniul lor. Cum? nu spurcă nimic din exterior ci întinarea pleacă din interior? Nu se poate! Aşa ceva nu ne-a învăţat Moise, este inacceptabil!

Dar Domnul Isus continuă subliniind un adevăr uitat adesea de comunităţile noastre înclinate mai mult către urmărirea şi cimentarea unor rituluri decât înspre mijlocirea schimbării lăuntrice.  Domnul îşi şochează audienţa afirmâd că adevărata întinăciune pleacă din inimă, locuinţă ferecată a harului sau a îndepărtării de har, a adevărului sau minciunii, a curăţiei sau potopului de desfrâu. Inima este un izvor binecuvântat sau blestemat de ape vii sau ape amare.

Este zadarnică renunţarea la tutun şi alcool, bijuiterii şi alte podoabe, adoptarea în grabă a baticului şi renunţarea la cravată; este lipsită de consistenţă orice schimbare exterioară, fundamentată biblic sau nu, dacă aceasta nu are la bază schimbarea inimii. Creştinul îşi începe adevărata lui călătorile spirituală din propriul interior reformat, spălat prin sângele Mielului şi îmbrăcat în „curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit”.

Şi ne întoarcem la reguli. Domnul Isus ştia că aceste învăţături inovatoare care pun accentul pe ce iese din interiorul omului nu pe ce intră, pe inimă şi nu pe exterior pot să fie punctul de plecare a unei învăţături care înlătură orice regulă din viaţa unui om şi nu voia să se ajungă acolo. Ştia că oamenii pot să propovăduiască „Domnul îmi cunoaşte inima” şi astfel să nu se mai supună nici unei rânduieli. Marcu continuă învăţătura Domnului Isus cu o întâmplare care stârneşte şi acum controverse. Nu putem pricepe replica plină de aparentă răutate pe care Adevăratul Mângâietor o dă femeii întâlnite în ţinutul Tirului. Nu putem pricepe nici refuzul iniţial de a o ajuta şi ne şocează jignirea pe care o simţim în cuvintele Sale.  Dar regulile sunt reguli şi ele trebuie respectate iar regula spunea că pâinea trebuie dată  întâi copiilor şi apoi celorlalte vietăţi, că de propovăduire şi miracole trebuie să se bucure întâi evreii, iar Domnul alege să se supună de bună voie acesteia.

Schimbarea adevărată pleacă din interior şi numai pe această bază se pot stabili reguli şi pricipii pe care omul cu viaţă nouă să le respecte. Un ritual care nu are la bază schimbarea vieţii rămâne un ritual gol, fără sens, amăgitor. O viaţă trăită prin respectarea regulilor dar care a plecat de la schimbarea interioară este o viaţă ordonată care face cinste Marelui Stăpân.

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

© 2009 ganditorul.wordpress.com Meditatii de-a lungul cărării!

Anunțuri

3 Răspunsuri

  1. bine spus ciprian.

    pacat ca astea nu se inteleg de factorii de decizie, adica liderii.

    in urma cu citiva ani stateam de vorba cu un prieten din anglia dupa ce am asistat la o conferinta a unui arhiepiscop anglican. zicea prietenul meu: ne iau pe cel mai bun si il transforma in unul de-al lor datorita functiei.

    asta se cam intimpla si in ceea ce ai postat tu. citi dintre ‘ai nostri’ nu au devenit ‘ai lor’ deviind de la spusele lui isus? ca sa nu mai aducem aminte de faptele lui isus. si in religia noastra este adevarata zicala atit de pacatoasa: ‘nu fa ce face popa, fa ce zice popa!’ dar din pacate si zisele sunt departe de adevar…

  2. Cred ca sta in firea omului sa face ceea ce doreste el, sa nu tina cont de nimeni sau de principii. In acest sens, sunt binevenite regulile care pot stavili pina la un moment dat pornirile omului. Cred ca acele reguli prin respectarea carora omul ajunge mai aproape de Dumnezeu, si este ajutat in inchinarea inaintea lui Dumnezeu, trebuie respectate. Regulile care pun insa piedici in fata omului in a-L descoperi mai mult pe Dumnezeu, trebuie „incalcate” cu curaj… Cred insa ca in ceea ce pe priveste pe noi si modul nostru de inchinare, regula si ritualul au adus mai mult dezavntaj decat avantaj.
    Intradevar, trebuie pus accent pe ceea ce vine din inima, si fiecare principiu de viata exprimat, trabuie mai inatai sa se fi nascut in inima; atfel, am fi niste ipocriti, la fel de fatarnici ca unii contemporani ai Mantuitorului.

  3. Ginditorule…m-ai pus pe ginduri.

    La inceput, in gradina Edenului a fost…libertate totala…cu o singura regula; si n-a mers.

    A venit Moise si a adus 10 porunci…pe care evreii le-au transformat intr-o mie de reguli, pe care nu le puteau tine.

    A venit Domnul Isus…si a luat toate legile si rinduielile si le-a implinit intr-una singura…sa iubesti!

    Acuma mi-am imaginat un baiat indragostit de o fata…cum cauta sa stie cada ii place cafeaua cu zahar sau fara…daca-i plac trandafirii sau lacrimioarele, daca-i place culoarea albastra sau violeta…Si cind afla toate aceste detalii, pentruca o iubeste , ceea ce ii place fetei lui devine legea mezilor si-a persilor…

    Asa ar trebui noi , zic eu sa-l iubim pe Dumnezeu care a dat pe Fiul, pe Fiul care s-a dat pe Sine si pe Duhul care ne mingiie…si din dragoste sa cautam ca tot ce facem sa fie placut.

    Imi imaginez diferenta dintre a stii ca cineva cauta sa-mi faca bucurii ca ma iubeste sau urmareste ceva si in acel scop tine asa un regim sever ca sa-mi placa…

    Well, ginditorule…cam astea mi-ai dat de gindit.

    Blessings . Am sa-ti pun blogul la blogroll (cind are Debby timp, ca inca n-am invatat cum sa fac si treaba asta…dar promit ca in curind)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: