Nu sări din palma Lui!

(4 martie, dimineata – Numeri 29-31 )

Nu era cale să smulgi binecuvântarea de la Israel, nu erau cuvinte care rostite să se constituie într-un blestem cu efect asupra poporului ales. Ei aveau binecuvântarea din mâna Domnului şi daca El dăduse binecuvântarea atunci nimeni nu o putea lua, înlătura sau scădea. Şi nu era garanţie mai mare decât să ştii că nu trebuie să îţi fie frică de vracii din Egipt sau de preoţii lui Madian, de cuvintele lui Balaam şi de vrăjile altor reprezentanţi ai răului din naţiunile care îi înconjurau. Binecuvântarea rămâne atunci când este dată de Dumnezeu!

Se pare însă că Balaam ştia  regula pe care mai târziu romanii aveau să o ridice la rang de principiu al conducerii: „divide et impera”. Cât timp între israeliţi în tabără exista unire, cât timp întreaga tabără se închina şi asculta de Dumnezeu, posibilitatea ca blestemul să aibă efect era nulă. Dar dacă în tabără ideile erau împărţite, autoritatea spirituală era contestată şi evreii, din orice motive, ajungeau să supere pe Dumnezeul lor, atunci răzbunarea Acestuia era mai puternică decât orice blestem.

Ultima misiune militară a lui Moise era îndreptată împotriva madianilor, o misiune dificilă în împlinirea căreia pleacă 12,000 de oameni. A curs sânge, a ars focul, au fost pustiite cetăţile şi omorâţi bărbaţii, jefuite aşezările şi cruţate femeile. Acum victorioşii se întorc în tabără şi nimeni dintre ai lor nu lipseşte: o campanie militară reuşită şi cu rod bogat. Zeci de mii de animale, cantităţi mari de aur şi argint şi multe prizoniere veneau spre tabăra din pustie conduse de armele însângerate ale evreilor victorioşi. Erau bucuroşi nevoie mare dar nu ştiau că între armele lor stă bine păzită calea prin care răul mai ajunsese odată în tabără, femeia străină care le putea îndupleca inima şi smulge din poporul ales, care putea aduce urgia în tabără şi dezlănţui blestemul printre evrei.

Cristos este astăzi pentru noi scut şi pavăză. Pot să se ridice oameni şi sisteme împotriva noastră, putem fi blestemaţi şi asupra noastră se pot face vrăji fără număr dar ştim că nimic nu ne va atinge. Ştim bine că peste omul ce poartă în corp de lut binecuvântarea Eternului nu se va putea aşterne niciodată praful blestemului şi murdăria răutăţii celorlalţi. Dar mai ştim că putem înlătura această binecuvântare doar printr-un act voit şi personal, prin alegerea şi îndrăgirea acelor elemente care ne vor duce departe de faţa Binecuvântătorului, prin adăparea din apele amare ale lumii şi prin supraevaluarea ofertei sărace a societăţii îndepărtate de har. Suntem în palma Lui şi nimeni nu va smulge de acolo! Dar inima ce se depărtează de El ne va obliga odată să sărim în hăul de dincolo de palmă!

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

© 2009 ganditorul.wordpress.com Meditatii de-a lungul cărării!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: