A fi vs a avea

(6 martie, dimineaţa – Numeri 35-36)

Societatea modernă stă sub semnul banilor, al industrializării fără precedent şi al urbanizării. Ne-am îndepărtat, cu dragă inimă sau cu paşi dureroşi, de natură şi natural şi ochii prin care privim lumea noastra sunt împăienjeniţi de blocuri imense de ciment, de fabrici impersonale, de mall-uri şi o multitudine de aparate pe care le folosim deşi nu ştim cum funcţionează.

Sentimentul valorii şi al proprietăţii a rămas însă, reuşind să străpungă istoria şi să ne însufleţească de fiecare dată cu mândrie atunci când deţinem ceva sau cu forţa necesară bătăliei atunci când ceea ce era al nostru a fost luat. „A avea” reuşeşte să ne definească mai bine, mai complet şi mai direct decât orice „a fi” pentru că „a avea” prinde formă imediată, este palpabil şi lesne observat de oricine. Iar pentru a avea omul modern şi postmodern face o multitudine de lucruri: dă peste 8 ore pe zi din viaţa lui, iar când situaţia o impune înşeală, minte şi calcă în picioare orice mişcă. Împotriva acestui om complotează întreaga societate care îi impune astăzi  mai mult ca ieri să cheltuie mai mult decât îşi permite şi să strângă mai mult decât are nevoie.

Sentimentul proprietăţii ne ajută  să fim buni ispravnici cu ceea ce avem în stăpânire. Dar sentimentul acesta trebuie să îşi aibe graniţe bine stabilite. Dumnezeu ştia că una dintre cele mai mari ispite este privirea flămândă a evreului hapsân peste pământul altuia. Şi pământul era forma cea mai puternică pe care o îmbrăca ” a avea” în perioada lor.  Puteau să se certe la nesfârşit atunci când împărţeau pământul făgăduiţei iar „pricepuţii” fiecărei seminţii ar fi ştiut ce sisteme să inventeze astfel încât ce este al omului simplu şi fără putere să intre rapid şi fără complicaţii în posesiunea lor. Oamenii influenţi ar fi făcut ca în câteva  generaţii tara sfântă să fie împărţită în cateva sfere de influenţă iar cei mai mulţi să fie iobagi legaţi de pământul stăpânului lor.

Din goana lor după pământ, evreii obişnuiţi până nu de mult cu corturile, ar fi călcat orice principiu.  Dar sunt opriţi de o lege a Stăpânului Universului: fiecare om, fiecare seminţie are propria sa parte în ţara pe care El le-o dădea şi partea aceea nu putea fi smulsă prin nici o metodă. În goana noastră după „pământul vremii de acum” oare ce ne mai opreşte, care principiu pune stop nesaţului cu care vrem să avem totul?

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

© 2009 ganditorul.wordpress.com Meditatii de-a lungul cărării!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: