Importanta cuvintelor

Oare cum ar fi dimineaţa în care cuvintele nu s-ar mai face auzite şi locul lor ar fi luat de altceva? Pot fi  fapte frumoase sau negre,  gesturi rapide sau atente ori poate de priviri pline de văpăi sau golite de sens. Hm! Nu mi-aş dori să trăiesc într-o astfel de lume deşi au fost momente în care cuvintele s-au dovedit a fi otrăvuri concentrate şi pentru urechile mele. Îmi place să  vorbesc şi simt o dureroasă emoţie de fiecare dată când pagina albă a calculatorului imi aşteaptă rândurile.

Mă  uit cu drag la fiul meu care acum învaţă să rostească primele cuvinte. Nu reuşeşte decât rar să zică ceva descifrabil dar se străduieşte din plin. Fiecare silabă îngânată este strecurată către noi, cei care îl privim copleşiţi de dragoste, cu o măsură clatinată de bucurie. Îi place să fie văzut bolborosind, a învăţat să ne cheme de fiecare dată când se simte singur şi ne ascultă cu atenţie atunci când îi vorbim. Este mic dar bănuiesc că deja are o idee despre valoarea cuvintelor printre oameni.

Ne este unanim cunoscut faptul că Dumnezeu a hotărât să se apropie de propria creaţie folosind cuvintele. Dacă ar fi crezut că imaginea este mai bună pentru transmiterea Mesajului Său cred că ar fi găsit o variantă pentru stocarea şi transmiterea acesteia, potrivită primului secol al umanităţii şi destul de robustă încât să reziste până la noi. Dacă gesturile ar fi fost cele mai importante ne-ar fi lăsat cu siguranţă… nu ştiu ce ne-ar fi lăsat pentru că nu prea pot să îmi imaginez lumea noastră lipsită de cuvinte. Dar ştiu că El ne-a lăsat Cartea, iar Cartea are cuvinte şi cuvintele ei sunt de o importanţă covârşitoare.

Trăim  în epoca tiraniei imaginii. Ne-a înconjurat şi aproape că a pus stăpânire pe noi, ne decuplează de la cărţi şi de multe ori, ne îndepărtează de cuvintele Cărţii. Pentru a contrabalansa lucrurile vă propun o nouă călătorie, de data aceasta printre cuvintele originale ale Cărţii Sfinte.

Din când în când vom lua câte un cuvânt şi-l vom privi în oglindă încercând să îi vedem atât forma din ebraica Vechiului Testament cât şi cea din greaca veche. Dacă acele cuvinte au reuşit să poarte până la noi Mesajul Divinului, cu siguranţă că ele păstrează încă numeroase bogăţii doar pentru cei care se aventurează dincolo de obişnuit şi le analizează de aproape. Vom încerca să renunţăm la unele detaliile şi chiar să ne distanţăm de limbajul academic ermetic pentru a înţelege cât mai bine şi cât mai mult.

Astfel, vom lua spre exemplu cuvântul „bucurie” şi îi vom vedea forma ebraică precum şi cea din Noul Testament.  Puteţi propune, în acest sistem, orice cuvânt la care gândul vi se opreşte adesea.

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

© 2009 ganditorul.wordpress.com Cuvinte în oglindă!

6 Răspunsuri

  1. Cit de multa putere au cuvintele? Am sa spun doar citeva care pot sa dea viata cuiva sau sa-l condamne la moarte: Iarta-ma…Te iubesc…Te urasc…Pleaca…Vino…

    Frumos scris. Mi-a placut mult cind ai adus pe fiul tau in discutie si incercarea lui de a se integra in lumea noastra. Sa nu uitam ca Cuvintul poate fi si rostit…si nerostit…El este…caci prin Cuvint s-au facut toate…Oh…ce subiect complex!!!

  2. foarte buna si utila ideea! Spor!

  3. Salut Ruben,
    Si eu sper sa fie utila ideea. Cu cat cunoastem mai indeaproape cuvintele Lui cu atat vom intelege mai bine lumea in care traim si pe noi insine.

  4. @ Rodica Botan
    Da, asa de complex este acest subiect al cuvintelor… si nu numai el, de fiecare data cand ma apropii de o invatatura a Sfintei Scripturi descopar surprins adancimile ei… Cuvintele sunt forma aleasa de Creator pentru a ni se adresa: „Cuvantul s-a facut trup…” Putem pune in cuvinte dragoste si viata sau otrava si moarte…
    si tocmai pentru ca sunt importante as vrea sa ajungem sa cunoastem macar cateva din cuvintele acelei lumi apuse si cunoscandu-le sa ne apropiem mai mult de Cel imposibil de descris in cuvinte!

  5. Când fiul meu a pronunţat „tata”, soţia mea a fost foarte, foarte fericită. Desigur, am întrebat-o ce i-a provocat o aşa mare fericire. Mi-a răspuns:” cuvântul „mama” îl pronunţă şi surdomuţii”. Când fiica mea a pronunţat „tata” mi-am împărţit fericirea cu îngerul meu. Da, importanţa cuvintelor ne-o dovedeşte,cel mai clar , introducerea în BIBLIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: