Apel la istorie

Începând de astăzi aş vrea să mai deschidem o cărare a blogului, cărare pe care să mergem de-a lungul pribegiei noastre spre patria Tatălui. Înţeleg şi accept adevărul  trist conform căruia adeseori noi, evanghelicii, ne-am închis între zidurile propriilor dogme şi am ajuns să credem că doar ce facem noi, ce credem şi ce spunem poate să fie considerat adevărat creştinism şi că nu există, vai!, mântuire în afara grupului nostru restrâns, anemic şi de prea multe ori cu comportament de club exclusivist: intri greu şi ieşi repede.

Vindecare de atare păreri şi concepţii există şi una din pilulele pe care trebuie să le luăm se cheamă „istorie”, apelul la memoria cărţilor care s-au scris despre înaintaşii noştri, despre cei care, deşi gândeau şi acţionau aşa cum noi nu am face-o niciodată, au reuşit să stea în picioare atunci când încercarea credinţei lor se făcea cu foc şi nu au pregetat să îşi dea viaţa atunci când societatea le cerea acest tribut suprem.

Vă propun ca, din timp în timp, să ne apropiem şi să aruncăm o privire pe fereastra prăfuită de vreme a vieţii celor care şi-au legat atât de puternic numele de apărarea şi păstrarea creştinismului încât şi lor, nu numai apostolilor, le suntem astăzi datori pentru starea de har în care trăim.

Apelul la istorie este un apel la viaţă şi mai ales la adevăr. Iar adevărul încă ne face liberi!

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi toate noutăţile.

© 2009 ganditorul.wordpress.com Apel la istorie!

4 Răspunsuri

  1. Iti doresc mult succes si in aceasta directie a blogului! Cred ca e utila si constructiva.

  2. Esti constient inseamna de criza in care suntem ,noi evanghelicii, si de faptul ca numai atitudinea noastra critica la adresa traditiei , a tiparelor nostre de gandire mostenite de la predecesori si care nu sunt biblice,ne poate readuce la linia de plutire.
    Esti gata pentru asta sa fi dispretuit si marginalizat, sa-ti fie afectat prestigiul …
    Daca da …succes!
    P.S. in spatiul virtual nu vei fi afectat, doar in adunare.

  3. Draga Tudor,
    Criza nu este doar a bisericilor evanghelice ci este a crestinismului din tarile dezvoltate sau in curs de dezvoltare. Sunt de acord ca este foarte importanta dezvoltarea unei atitudini critice pentru fiecare crestin dar stiu ca o atare dezvoltare nu se poate face decat personal, fiecare dându-se studiului, intrebarilor, argumentelor, Sfintei Scripturi.
    La nivel de comunitate am dubii insa ca se poate schimba ceva sau ca se poate adopta o astfel de atitudine. Stiu de asemenea ca avem, aproape de fiecare data, comunitatile pe care le meritam. Asa cum parintii nostri sunt vinovati ca au plecat capul si au suportat comunismul atata amar de vreme (comunism care a cazut atunci cand cativa oameni au decis sa plateasca pretul libertatii), asa si noi suntem vinovati de intarzierea schimbarii in comunitatile noastre. Cand vom pretinde predici mai bune, cand nu vom inghiti orice poveste, vom pretui valoarea si vom alunga non-valoarea, poate ca atunci lucrurile se vor schimba.
    Cu noi sau fara noi, dimineata vine si cu ea vine si Domnul nostru…

  4. Atata timp cat ai dubii nici nu se va schimba nimic.Noi trebuie sa schimbam prin „ceea ce da fiecare madular in parte”traditiile care ne sufoca.
    Nu de predici mai bune ducem lipsa, sunt prea multe chiar.Avem nevoie de in primul rand de punerea in ordine a slujbelor din ef 4:11.Sa vorbim despre slujba de pastor care este descrisa cel mai bine in ezechiel 34. 3. Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile.
    4. Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime!
    5. Astfel ele s-au risipit pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului şi s-au risipit.
    De obicei pastorul …predica, bine de obicei, dar este nevoie de altceva….
    De vizite pastorale , astfel cei necredinciosi din familiile fratilor si surorilor vor vedea dragostea si interesul pastorului pentru ei, si se vor intoarce daca vor vedea ca suntem capabili de a pune in practica ceea ce predicam.La fel se va intampla cu cei care sunt raniti sau cazuti , au nevoie de dragostea noastra , incepand cu a pastorului ….
    De predici trebuie sa se ocupe evanghelistul si invatatorul .Trebuie sa ne invatam sa lucram in echipa sa dam responsabilitati fratilor si sa le dam posibilitatea de a se exprima.E nevoie de invatatura nu doar de o lectura episodica si sistematica de suprafata a scripturii.
    Aceste lucruri daca vei dori sa le promovezi in adunare vei fi pus la colt, vei deranja.Pentru asta e nevoie de efort suplimentar , si noi ne-am obisnuit sa predicam si atat….
    Nu mai vorbesc de grupuri de casa care fac sa creasca biserica foarte mult CALITATIV si cantitativ.
    Avem exemplul bisericii primare care se organiza bine in momente de criza, noua ce ne lipseste?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: