Ultimele „secunde” ale istoriei

(13 martie, seara – Marcu 13:21-37)

Undeva departe, orologiul istoriei bate trist, aproape înţepenit. Bătrânul pământ se adânceşte tot mai mult în bezna de dinaintea dimineţii şi fiecare gâza pare monstru, fiecare copac balaur şi fiecare om, demiurg. Secundele trec încărcate de poveşti; de câţiva ani îndrăznesc să îmi agăţ şi eu povestea de greul ceasornic, alături de povestea ta, a înaintaşilor şi strămoşilor noştri, a fiecărui om. An de an obligăm pământul să poarte povara grea a gândurilor noastre, a vieţii şi cuvintelor şi căutăm cu disperare locul potrivit în care să ne înfigem rădăcinile tot mai adânc în el, pământul blestemelor uitate.

L-am părăsit pe Dumnezeu sau L-am trădat la fiecare răspântie a vieţii, căpătând în schimb cei 30 de arginiţi ai pământului de care nu vrem să ne mai despărţim. Ceasul istoriei bate şi noi ne astupăm urechile pentru că nu am vrea să lăsăm aici case, maşini, cariere şi perete de diplome, familii şi relaţii, visuri febrile şi năzuinţe meschine. Am acceptat cu greu ideea morţii inevitabile dar am alungat-o rapid în sertarul înţepenit al gândurilor ascunse de noi înşine. Dar să acceptăm ideea finalului, terminarea prezentului şi înghiţirea viitorului de Dumnezeul nelimitat de timp, este prea de tot.

Uimiţi, ucenicii urmăreau atent discursul Domnului lor. Îi şocase prin lipsa de atenţie acordată clădirii solemne a Templului despre care afirmase, fără nici o umbră de regret, că nu va mai avea două pietre alăturea. Iar acum le vorbea despre necazuri, unul mai mare decât altul, de schimbări atât de profunde ale realităţii, schimbări în care tot universul va fi antrenat, despre o lume nouă în care vor locui cei aleşi, adunaţi din toate colţurile pământului. Le vorbea dar ei înţelegeau prea puţin; nici noi însă nu am făcut paşi prea mari în înţelegere.

Le vorbea şi despre momentele în care El, iubitorul Învăţător, nu va mai fi cu ei, despre acele momente în care vor ieşi la iveală tot felul de cristoşi care vor vrea atenţia credincioşilor, care vor vrea să cumpere cu minuni şi semne mari adeziunea celor răscumpăraţi. Le vorbea dar realitatea asta le părea departe.

Ceasul însă şi-a urmat cursul şi avertizările de atunci sunt realitatea tristă de astăzi. Cu ochii cârpiţi de somn sau încărcaţi de oboseală mai caut şi astăzi ceasornicul vremurilor. Aş vrea să bată ultima secundă, să încremenească acolo şi să lase adevărata viaţă să îmi inunde sufletul şi să mă poarte la Domnul meu. Prea mulţi cristoşi falşi şi dumnezei de paie încarcă aceste ultime secunde. Prea pline sunt adunările celor care se laudă cu minuni puse în cârcă unui dumnezeu prefabricat ce poate fi luat acasă şi modelat în funcţie de preferinţe. Prea mulţi oameni sinceri dar slabi sunt astăzi răpiţi de vulturii prorociilor false rostite cu aplomb de la amvoane de sticlă sau colibe zdrenţuite; prea mulţi oameni îndrăgostiţi de semne şi minuni, Doamne, şi prea puţin loc în paharul experienţelor pentru întâlnirea cu Tine!

Ascultaţi, sunt ultimele bătăi ale ceasornicului! Ce zic mie, zic tuturor: „Vegheaţi!”

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

© 2009 ganditorul.wordpress.com Meditatii de-a lungul cărării!

3 Răspunsuri

  1. …şi pietrele Ierusalimului capătă chiar strălucire. În taina scenariului scris, am începu să am nelămuriri privind pilda unde se aminteşte de „Sânul lui Avram”.
    Una din religii o interpretează drept MIT. Sunt pildele sinonimele cu mituri?
    Apreciez foarte mult, mai ales,meditaţia de astăzi

  2. Draga Iosif,
    Nu se poate trage o paralela intre pilda si mit. Pe cand mitul este o veche poveste populara care a fost crezuta la vremea ei, s-a imbogatit in timp si a ajuns sa fie alungata sub povara neadevarului, pilda este o poveste care are elemente din viata reala ce o fac veridica si o adanca invatatura care indeamna la actiune. Scopul pildei este tocmai acea invatatura pentru viata, usor de extras de catre oricine din ea. Cand insa extrapolam intelesul ei si luam de acolo elemente gen „sanul lui Avraam” pe care le ridicam la rang de „asa este” nu spun ca gresim ci doar ca suntem vecini cu eroarea si folosim pilda nenatural.
    Multumesc pentru prezenta ta in umilul meu spatiu virtual.

  3. Cu sau fara profetii de la amvoane „ceasornicul ticaie”
    Hai sa vedem de ce suntem (trebuie sa ne includem)cuprinsi de visuri si nazuinte meschine.
    Pentru ca buba este veche si nu o mai sesizam , ne-am obisnuit cu ea si VAI DE NOI daca vrem sa o vindecam.
    In Efeseni 4 : 11 spune despre -evanghelist ,-pastor,-invatator.(din compasiune pentru baptisti habotnici am eliminat primele doua si unele din cele mai importante , adica APOSTOLUL si PROOROCUL)
    Deci vorbim despre cei trei lucratori din adunari pe care anumiti detinatori de diplome si doctorate le-au facut doua : EVANGHELIST SI PASTOR(invatator zic ei)
    Fie ei si doi nu cinci lucrurile le complicam si mai mult.
    Nu mai stim cine-i cine.Pastorul evanghelizeaza , evanghelistul evanghelizeaza, nimeni nu pastoreste…
    Ezechiel 34:1-5
    Asa ca lipseste invatatura, unitatea, sanatatea, sfintenia, darnicia, etc…..din lipsa de pastor
    Ce se intampla cu o turma fara pastor, sau a carui pastor nu pastoreste oile ci …preda cursuri de pastorire (sa zicem), si uuuite asa altii devin ca noi si tot asa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: