Saracii – o scuza ieftina

(14 martie, seara – Marcu 14:1-26)

Stăteau cu toţi la masă în casa lui Simon leprosul, cel care se pare că beneficiase de atingerea curativă a Domnului Isus. Un moment de respiro pentru ucenici şi Învăţătorul lor, moment de linişte când mulţimile nu se mai îmbulzeau şi timpul părea că are răbdare; peste doar câteva zile mulţimea furibundă se va dezlănţui împotriva lor, grupul va bea paharul trădării şi se va împrăştia în toate ungherele Ierusalimului. Acum însă, se bucurau de ospitalitatea şubredă a lui Simon.

Maria, sora Martei şi a lui Lazăr s-a apropiat de Domnul inimii ei şi a făcut ceea ce Simon uitase cu desăvârşire. Nu ştiu când şi cum a reuşit să strângă atâţia bani (salariul pe un an) şi nici măcar care a fost raţionamentul investiţiei ei (doar nu aveai nevoie în fiecare zi de mir (cremă) de nard curat). Ştiu însă că se apropie de Domnul Isus şi sparge gâtul subţire al recipientului de piatră, turnând mirul pe capul şi picioarele Domnului Isus îndeplinind astfel vechiul obicei evreiesc prezent la mesele festive. Nu ni se spune că a mai păstrat ceva pentru sine, să fie acolo, în zilele negre, nici că a făcut gestul cu strângere de inimă şi nici măcar că ar fi solicitat din punga spartă a ucenicilor vreun ajutor. Pur şi simplu a dăruit mai mult decât ar fi putut strânge, fără să socotească şi fără să pretindă ceva în schimb.

În timp ce nardul curgea, ochii ucenicilor se mutară de la Învăţător şi cântăreau fiecare picătură din  preţioasa cremă. Mult, mult prea mult! Şi dintr-o dată tuturor li s-a pus un nod amar în gât şi au văzut negru în faţa ochilor. Au judecat-o pe Maria pentru că Domnului Isus nu îşi permiteau să Îi reproşeze şi dintr-o dată au descoperit o pasiune copleşitoate pentru săraci. Câte alimente nu se puteau distribui, câte haine şi mai ales câtă laudă putea ieşi din cei 300 de dinari daţi săracilor!

Trăim şi astăzi acestă orientare exclusivistă către săraci. Nu neg obligaţiile noastre faţă de aceştia dar atunci când prioritari sunt ei, cei care niciodată nu se vor împuţina, care întotdeauna vor mai avea nevoie de ceva şi mai ales cei care s-au obişnuit să trăiască din agoniseala altuia cred că avem o problemă. Cred că avem o problemă şi când „preocuparea pentru săraci”  este singurul bine pe care ştim să îl facem atunci când ne simţim datori lui Dumnezeu sau când considerăm că statutul de creştini trebuie să producă şi în viaţa noastră vreun rod.

Dărnicia aceasta, îndreptată spre păturile defavorizate de oameni sau fraţi, este soluţia cea mai la îndemână şi, de multe ori, cea mai indicată pentru imaginea dăruitorului. Dăm şi apoi trâmbiţăm pe toate canalele posibile actul mare de binefacere tocmai făptuit. Facem poze ale nenorociţilor cu alimentele în braţe, ne fotografiem în faţa casei construite pentru una sau doua familii, scriem un cec pentru cei care au fost loviţi prea tare de viaţă şi atât. Este suficient pentru „lucrarea Domnului!”

Rămân însă văduvite de fonduri atâtea lucrări de un catacter mai urgent şi cu mult mai important decât ajutorarea săracilor. Avem nevoie de oamenii pregătiţi, capabili să prezinte coerent Evanghelia generaţiilor care vin şi o astfel de pregătire cere fonduri consistente şi de durată,  avem nevoie de pastori care să nu mai ducă grija zilei de mâine şi asigurarea existenţei lor nu este un moft ci o obligaţie morală a credincioşilor, avem nevoie de psihologi creştini, de muzicieni şi medici creştini.  Acestea, precum multe altele,  nu sunt simple acte de binefacere ci veritabile investiţii.

Săracii sunt cea mai ieftină scuză a creştinilor pentru lipsa de implicare reală şi de durată.

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

© 2009 ganditorul.wordpress.com Meditatii de-a lungul cărării!

4 Răspunsuri

  1. Ai dreptate!
    Pe de alt aparte, am auzit odata o fraza, care exprima urmatoarele: „daca nu ai credinta lui Petru sau Ioan, si sa vindeci ologul, baga mana in buzunar, si da-i niste bani de paine!”… si cred ca si aici se ascunde un adevar.
    Raman la ideea ca ne-ar prinde bine un plan de cheltuire al bugetului! Sa stim, atat la nivel de familie cat si la nivel de biserica, cat „investim” in cor, fanfara, saraci, tineri, misiune, studenti, educatie, studiu si invatatori, carti, maculatura…

    Domnul Isus avea mare dreptate cand spunea: „pe saraci… ii veti avea tot timpul cu voi…”

  2. Domnul Iisus se lasa inconjurat de ai Sai in Betania, stiind momentele grele prin care avea sa treaca, ba chiar ii permite unei femei sa se apropie si sa faca un gest aparte, numai pentru El pe care il apreciaza public. Am zice ca unele gesturi nu se fac sau sunt excese de zel, ca trebuie sa fim atenti tot timpul sa ne distribuim cat mai echilibrat avutul. Domnul Iisus l-a catalogat drept „un lucru frumos fata de Mine”si nu i-a lasat pe ucenici sa-i raneasca sentimentele Mariei. Cred ca si printre ai nostri mai sunt persoane cu nevoi, nu neaparat materiale, pentru care un gest de pretuire in dragoste din partea noastra ar fi atat de binefacator, chiar daca ne costa uneori mai mult. Atitudinea cred eu ca este primordiala in raportarea la „aproapele” fie el sarac in cele materiale si complexat, flamand de iubire sau ostenit de cale.

  3. Kierkegaard avea dreptate cand spunea:”A-l reprezenta pe omul care , prin propovaduirea crestinismului,a atins si s-a bucurat la cel mai inalt grad de toate bunurile si placerile lumesti , a-l reprezenta pe el ca martor al Adevarului , este ridicol…”
    Wurmbrand spunea:”Dupa ani de evanghelizare un lucrator ar trebui sa fie mai sarac decat inainte de a-si fi inceput slujba”
    Eu cred ca toate „bordurile de misiune” si campaniile de evanghelizare ar fi inutile daca noi am trai cu adevarat , si la modul Bibic , Adevarul !Oamenii pot fi insensibili la cuvintele noastre , dar vor sesiza si vor raspunde imediat iubirii pe care ar trebui sa o practicam.
    Cat despre bani pentru pastori si evanghelisti…..este de discutat. Treaba pastorului este sa stea cu turma in ploaie si frig sau arsita….nu in masini scumpe si vile in timp ce alti frati nu au cu ce sa-si hraneasca copii.
    Daca suntem gata sa lucram FARA BANI pentru Hristos vom vedea si rezultate.E criza mare in adunari , slujbele se fac dupa ureche…traditia noastra a pocaitilor este la putere din nefericire.

  4. Luca 7:22
    Si, drept raspuns, le-a zis: „Duceti-va de spuneti lui Ioan ce ati vazut si auzit: orbii vad, schiopii umbla, leprosii sunt curatati, surzii aud, mortii invie, si saracilor li se propovaduieste Evanghelia
    (nu numai prin cuvinte ci si prin fapte)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: