… in cautarea poeziei

(22 martie, seara – Luca 1:39-56)

Nu ştiu prea bine cum au fost generaţiile dinainte de cea din care fac eu parte şi pot decât să preconizez în ce direcţie se vor îndrepta generaţiile care mă urmăresc îndeaproape. Ştiu însă că generaţiei mele îi lipseşte aplecarea spre poezie, spre cântec valoros, spre sondări profunde ale simţilor creştine şi exprimări pline de miez ale acestor trăiri. Poate că lipsesc trăirile sau poate e de vină manelizarea extinsă a societăţii, depărtarea de lectură şi, de ce nu, de valorile perene ale creştinismului: smerenia, sinceritatea, curăţia, adevărata închinare, practicarea disciplinelor spirituale.

Câte lucruri nu putea face Maria, mama Domnului, odată ajunsă la Elisabeta! Puteau să se aşeze şi să vorbească ore în şir despre sarcină şi problemele inerente ei sau puteau să îşi povestească una alteia tot ce s-a petrecut, în detaliu, de când nu se mai văzură. Ori puteau să se îndrepte spre lucrul zilnic şi cuvintele lor să se prindă repede în jocul vremelnicului, să vorbească câte în lună şi în stele dar nimic important. Ce rost avea poezia între două femei de condiţie umilă, fără nici un drept real în Israelul vremii? Nu era orice cântare la care să se fi gândit o pierdere de timp, un moft rezervat doar cercurilor înalte ale societăţii?

Dar atunci când s-au întâlnit binecuvântările au prins viaţă în cuvintele lor, frumos aranjate în două cântări care au frânt puterea negurii istoriei şi au ajuns până la noi încărcate de semnificaţii. Cuvinte pline de farmec le-au clocotit în inimă şi întâlnirea lor nu a făcut altceva decât să le scoată la iveală. Cântarea Mariei, dincolo de profeţii, aluzii fine şi citate din Vechiul Testament, rămâne pentru noi dovada de neşters că adevăratele pietre de hotar din viaţă ar trebui marcate prin poezie şi cântec scrijelit cu colţul inimii la adăpostul Aripilor Lui.

În societatea noastră noastră consumeristă, până şi creştinismul cu cântecele lui a devenit marfă de consum. Nu ne lipsesc cântecele scrise cu toptanul, care nu spun nimic ci doar dau din coadă şi nici cele copiate după modelele „de succes” ale lumii. Nu ne lipseşte poezia diferită care, parcă ar spune ceva dar nici poetul nu ştie bine ce şi nici măcar doinele în care ne jelim pe noi şi viaţa noastră. Nu, nu lipsesc nici cântecele scrise pentru public şi nu din inimă şi nici măcar cele care sunt un sincretism, fin sau grotesc între religiile lumii pentru a da bine la cât mai multe conştiinţe. Nu ne lipsesc nici concertele promovate bine, nici artişti ce se cred valoroşi, haine de paradă şi feţe de scenă.

Ne lipsesc însă cântecele  care izvorăsc din inimi cucerite de har şi experienţe trăite personal,  sinceritatea care înalţă un cântec şi frământarea care cerne cuvintele. Ne lipseşte căutarea febrilă a Lui, a dragostei şi cunoaşterii Lui, o căutare care să tâşnească în imnuri pline de sevă şi mai ales ne lipsesc oamenii care să coboare din „sala inspiraţiei” fără să strige ce au primit ei de la Domnului ci purtând, cu demnitate şi încredere, povara mesajului ce poate atinge generaţii la rând.

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

© 2009 ganditorul.wordpress.com Meditatii de-a lungul cărării!

8 Răspunsuri

  1. […] ganditorul.wordpress.com […]

  2. Sunteţi un Creştin care îmbrăţişează filozofia profunzimilor. Mi-am notat: „să cobori din SALA INSPIRAŢIEI fără să strigi” şi „moft rezervat doar cercurilor înaltei societăţi”.
    R.Theodorescu a afirmat:”În societatea noastră au fost basculate manele şi telenovele”. Dacă aţi face teza de doctorat pe subiectul articolului, afirmaţia lui R.T. v-ar ajuta.
    Sintagma dvs. „societatea consumeristă” o apreciez. Per

  3. Societatea consumeristă este efectul idolatriei. Mediocritatea are mingea înalţată la fileu. Maneliştii şi unii actori forţează sintagma :”noi artiştii”. Mai aşteptăm cipurile…introducerea în Apocalipsa nu mai este o senzaţie. Ajunge să aruncăm o privire spre verticală memorând penultimul rând din Biblie.

  4. Mi-au plăcut cuvintele tale, cum de altfel îmi plac oridecâte ori citesc ceea ce scrii. Întradevăr ne lipseşte un poet sau poate chiar mai mulţi, sau poate îi avem printre noi şi nu-i cunoaştem. „Sala inspiraţiei” pare să fie goală, dar poate…poate v-a poposi cineva în ea şi vom primi mângăiere şi prin versuri…

  5. Cititi-l macar pe Ionatan (http://ionatan.wordpress.com), desi mai exista si alti poeti crestini contemporani!
    Ciprian, problema e ca nu exista o educatie a lecturii poeziei!
    In biserica, poeziile acceptate in general sunt versificatiile, de multe ori cu un fir epic… Iar acasa, cine sta cu un volum de poezie in mana?
    In fine, ar fi multe de zis. Dar daca am izbucni in psalmi si cantari de lauda cand ne intalnim, ar fi raiul pe pamant!

  6. Draga Iosif,
    Multumesc pentru cuvintele de incurajare. Daca numai societatea, in dimensiunea ei laica, ar suferi de bascularea pseudo-valorilor! Ma tem insa ca acestea au gasit un mod prin care sa defileze si pe coridoarele bisericii.
    Fii binecuvantat si priveste spre viitor cu increderea data de harul in care esti cufundat!

  7. Multumesc Corneliu pentru prezenta ta, tacuta dar constanta, datatoare de incredere pentru mine. In sala poposesc des oameni dar cred ca noi, cei multi, esuam prea des in a-i descoperi, aprecia si sprijini. Traiesc de multe ori sentimentul ca langa mine, in biserica sau in alta parte, se nasc si mor valori demne de remarcat si sustinut, valori pentru care nu reusesc sa am ochi. Asta cred ca este drama noastra, a evanghelicilor… incapacitatea de a descoperi si sustine valoarea.

  8. Draga A.Dama,
    Multumesc pentru primul tau comentariu in lumea blogului meu. Da, din pacate nu exista o educatie a lecturii poeziei in randul celor care formeaza astazi biserica (evanghelica in special). Tind sa cred ca nu exista o educatie a lecturii in bisericile noastre pentru ca putini crestini au citit pe langa Biblie si cartile fundamentale ale Crestinismului. Poate ca sunt apreciate mai mult versificatiile cu fir epic pentru ca sunt intelese mai usor, nu necesita o anumita decodificare si nici o baza oarecum culturala pe care sa se aseze.
    Crestinismul a avut insa, de-a lungul secolelor, oameni care, poate nestiuti la vremea lor, au putut lasa mostenire posteritatii volume de poezie sau proza de o neasemuita frumusete… astfel de varfuri ne trebuie noua, varfuri care vreau sa cred, ma incapatanez sa cred ca sunt acolo, undeva, inca nedescoperite!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: