Moartea – versiunea ebraica

Moartea în Vechiul Testament

1. Mavet (substantiv) înseamnă moarte. Vechiul Testament reuşeşte să contureze mai multe însemnătăți ale cuvântului moarte.

–    Astfel, moartea, imediat după păcatul primilor oameni, este parte integrantă a realităţii în care trăieşte prins fiecare om. Moartea este inevitabilă pentru orice om (Ps. 89:48),  neprihănit (Num. 23:10) sau nu (Ezec. 18:23).

–   În timp ce moartea neprihăniţilor este scumpă (Ps. 116:15) şi considerată o formă de adormire, pentru cei păcătoşi moartea este privită ca o formă de pedeapsă (Deut. 21:22). Venită după o viaţă lungă şi îndestulată, moartea nu primeşte în Vechiul Testament o conotaţie negativă ci este considerată un proces natural. Atunci când moartea survine „înainte de vreme” ea aduce cu sine sentimente de teroare şi spaimă neputând fi înţeleasă.

–   În unele locuri din Vechiul Testament moartea este un loc echivalent Sheol-ului, un loc prăfuit (Ps. 22:15) cu multe camere. În faţa morţii un om se poate simţi prins în capcană, înfăşurat în legături şi prins în laţuri. Moartea este un tărâm la care se ajunge prin intrarea pe anumite porţi. (Iov 38:17, Ps. 9:13)

–   În lumea veche toate lucrurile asupra cărora oamenii nu aveau puterea de control erau personalizate în zeităţi. Israeliţii puneau însă moartea în atribuţiile Dumnezeului lor suveran.

–   Chiar dacă nu existau consemnări ale victoriei asupra morţii în Vechiul Testament, psalmistul crede că Dumnezeu are putere asupra morţii (Ps. 116:8)  şi atunci când moartea şi-a intrat în drepturi Dumnezeu poate să smulgă omul chiar şi din braţele ei. Totuşi, adevăratul triumf asupra morţii se va fi înregistrat în Noul Testament.

2. Mut (verb) – poate fi tradus prin a muri, a fi dat morţii, a ucide. Acest verb apare de nenumărate ori în Vechiul Testament aratând atât moartea naturală care survine din cauza vârstei înaintate  cât şi moartea violentă într-un război sau ca urmare a unei acţiuni umane ucigătoare.

Pentru prima dată verbul apare în Gen. 2:17 unde Adam şi Eva sunt avertizaţi că în ziua în care vor mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului vor muri negreşit. Aici moartea implică mai mult decât moarte fizică imediată ci şi o cunoaştere şi o apropiere progresivă de momentul morţii. În Vechiul Testament moartea este strict legată de păcat (Ezec. 3:18-20) iar Noul Testament completează imaginea atunci când afirmă ca Adam şi Eva au murit spiritual imediat ce păcatul a intrat în viaţa lor. Astfel moartea nu a făcut parte din planul iniţial al lui Dumnezeu ci a fost adusă printre oameni de păcat.

Vechiul Testament oferă o imagine destul de ştearsă a conceptului de viaţă după moarte şi de înviere. Se poate constata însă o anumită progresie a acestor concepte astfel încât profeţii Vechiului Testament reuşesc să contureze destul de bine noţiunea de viaţă de după moarte (Dan 12:2)

3. Napal (verb) – înseamnă în general „a cădea”. Este folosit de cele mai multe ori în contextul unor întâmplări  militare unde înseamnă a muri.

S-a folosit transliterarea cuvintelor din original din cauza limitarilor inerente blogului. Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi toate  noutăţile.

© 2009 ganditorul.wordpress.com Cuvinte în oglindă!

Reclame

„Viata” – versiunea greaca

1. Bios (substantiv) cuprinde într-un singur cuvânt înşiruirea de secunde pe care omul le trăieşte sau, pe de altă parte, posesiunile materiale necesare pentru supravieţuire (1Ioan 3:17). Pavel foloseşte acest termen pentru a descrie viaţa în general iar apostolul Ioan spune că există o parte a biosului care este păcătoasă (lăudăroşenia vieţii – 1Ioan 2:16). În Noul Testament sunt câteva pasaje în care aceste implicaţii ale cuvântului bios – viaţă ca durată şi posesiuni materiale dedicate supravieţuirii – se suprapun într-un tot unitar. Astfel, în Luca 8:14 bios este caraterizat de griji, bogăţii şi plăceri iar în Marcu 12:44 văduva săraca a pus în visterie posesiunile ei necesare vieţii.

2. Zoe (substantiv) este cuvântul care se referă la viaţă ca existenţă prezentă dar şi ca formă de fiinţare pe care o vom îmbrăca în viitor. Zoe este tema principală a Evangheliei după Ioan, evanghelie în care viaţa veşnică este un tip de viaţă pe care îl putem experimenta în prezent prin Domnul Isus (Ioan 5:24, 11:25-26). Ioan merge chiar mai departe cu această afirmaţie şi susţine că a scris Evanghelia tocmai cu scopul de a produce adevărată viaţă în cititorii săi (Ioan 20:31). Deşi viaţa veşnică în deplinătatea ei nu poate fi trăită decât în viitor, Pavel susţine şi el ideea lui Ioan conform căreia acest tip de zoe porneşte chiar de acum (Romani 6:4). Evanghelia dar şi celelalte scrieri Noi Testamentale ne lasă de asemenea să vedem în Domnul Isus un reprezentat al vieţii veşnice ce a vizitat pământul efemerităţii. El este „pâinea vieţii„, „calea, adevărul şi viaţa” „Domnul vieţii„, posesorul puterii unei zoe nepieritoare.

3. Psyche (substantiv). În opoziţie cu părerea grecească acceptată în  acele vremuri care vedea în suflet o entitate distinctă şi separată de trup, termenul acesta îşi găseşte rădăcinile în termenul evreiesc nepes tradus prin „viaţă, suflare, suflet”. Sunt multe pasajele din Noul Testament în care psyche descrie întreaga fiinţă umană aflată în existenţă (1Petru 3:20, 2Petru 2:14, Mat. 6:25). Ca şi evreiescul nepes, psyche este sursa vieţii dintr-un om dar şi aşezământul voinţei, al minţii şi al emoţiilor. Domnul Isus spunea că cine va păstra psyche pentru el însuşi îl va pierde dar cine Îi va încredinţa Lui întregul psyche îl va păstra găsind împlinire în comuniune cu Dumnezeu.

Concluzii

Aşa cum era de aşteptat Noul Testament înregistrează o progresie a înţelegerii vieţii, înţelegere care se reflectă automat şi în cuvintele cu care aceasta capătă formă pe pergament. Dacă Vechiul Testament este preocupat în general de aspectele vieţii de pe pământ şi acordă acesteia o importanţă aproape milităroasă (ocrotirea vieţii ca act de bunăvoinţă în război, dihotomia viaţă – moarte), în Noul Testament noţiunea se complică şi capătă alte valenţe.

O dată ce adevărata viaţă a vizitat pământul în persoana Domnului Isus, omul începe să îşi ridice privirile spre cer şi să îndrăznească să se gândească şi la viaţa de dincolo de biosul limitat în timp şi încărcat de grijuri şi nevoi, dorinţe şi porniri păcătoase. Speranţa adusă de Domnul Isus trece de orice închipuire şi capătă sens discuţia despre o viaţă fără de sfârşit care începe de acum dar care îşi va găsi împlinirea totală când setos, omul se va adăpa din izvorul apelor vii şi va mânca din pomul vieţii.

Citeşte şi „Viaţa” – versiunea ebraică

S-a folosit transliterarea cuvintelor din original din cauza limitarilor inerente blogului. Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi toate  noutăţile.

© 2009 ganditorul.wordpress.com Cuvinte în oglindă!

Viaţa – versiunea ebraică

Vechiul Testament

1. Haya (verb) este termenul generic folosit de-a lungul Vechiului Testament pentru „viaţă”  şi „a trăi. Iosua a lăsat cu viaţă pe Rahav (Iosua 6:25), Dumnezeu a ţinut în viaţa pe Caleb (Iosua 14:10) şi Noe a ţinut vii animalele din arcă (Genesa 6:19); Dumnezeu este atât de puternic încât nimeni nu poate să Îl vadă şi să continue să  trăiască, El poate să o ia haya şi de asemenea poate să o dea înapoi. Termenul este folosit de asemenea pentru a indica ocrotirea vieţii. Astfel Dumnezeu îl trimite pe Iosif în Egipt cu mult înaintea fraţilor săi tocmai pentru a-i păstra cu viaţă (ocroti) pe aceştia atunci când foametea va fi o realitate.

2. Nepes (verb) este de asemenea folosit pentru a indica viaţa deşi cuvântul se mai poate traduce şi prin suflare, suflet, fiinţă.

3. Hay (substantiv) indică viaţă sau fiinţarea în constrast cu moartea sau încetarea existenţei. Solomon scrie că nu este nimic mai bun pentru o persoană decât să se bucure şi să trăiască bine în viaţă (Ecles. 3:12), psalmistul declară că îl va binecuvânta pe Domnul toată viaţa lui (Ps. 63:4)  iar Iona a crezut de câteva ori că ar fi fost mai bine pentru el să fie mort decât să aibă hay (Iona 4:3).

Cuvântul este adeseori parte integrantă şi a unui jurământ care pecetluia promisiunile evreilor. Astfel, Boaz jură că o va lua pe Rut de nevastă şi îşi pecetluieşte vorbele cu afirmaţia „viu este Domnul!” (Rut 3:13) . Surprinzătoare este însă întrebuinţarea acestui cuvânt de către Dumnezeu Însuşi în dreptul Său; pentru că îşi iubeşte poporul şi vrea să se asigure că acesta îi înţelege dragostea Dumnezeu aduce garant Vieţii Sa, fără început şi sfârşit („Cât este de adevărat că trăiesc în veci…) (Deut. 32:40, Isaia 49:18, Ier. 22:24)

4. Ruah (substantiv) – deşi înţelesul primar al cuvântului este cel de vânt sau spirit acesta mai poate fi înţeles şi ca suflare, respectiv suflare de viaţă – evidenţă fizică de netăgăduit a prezenţei vieţii într-un trup uman.

Avem aşadar patru forme de bază ale cuvântului viaţă, aşa cum ele se găsesc în manuscrisele sacre. Data viitoare vom încerca să descoperim formele greceşti ale aceluiaşi cuvânt, să analizăm elementele noi (dacă sunt) pe care Noul Testament le aduce pe scenă şi să tragem concluziile.

S-a folosit transliterarea cuvintelor din original din cauza limitarilor inerente blogului. Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

© 2009 ganditorul.wordpress.com Cuvinte în oglindă!

Importanta cuvintelor

Oare cum ar fi dimineaţa în care cuvintele nu s-ar mai face auzite şi locul lor ar fi luat de altceva? Pot fi  fapte frumoase sau negre,  gesturi rapide sau atente ori poate de priviri pline de văpăi sau golite de sens. Hm! Nu mi-aş dori să trăiesc într-o astfel de lume deşi au fost momente în care cuvintele s-au dovedit a fi otrăvuri concentrate şi pentru urechile mele. Îmi place să  vorbesc şi simt o dureroasă emoţie de fiecare dată când pagina albă a calculatorului imi aşteaptă rândurile.

Mă  uit cu drag la fiul meu care acum învaţă să rostească primele cuvinte. Nu reuşeşte decât rar să zică ceva descifrabil dar se străduieşte din plin. Fiecare silabă îngânată este strecurată către noi, cei care îl privim copleşiţi de dragoste, cu o măsură clatinată de bucurie. Îi place să fie văzut bolborosind, a învăţat să ne cheme de fiecare dată când se simte singur şi ne ascultă cu atenţie atunci când îi vorbim. Este mic dar bănuiesc că deja are o idee despre valoarea cuvintelor printre oameni.

Ne este unanim cunoscut faptul că Dumnezeu a hotărât să se apropie de propria creaţie folosind cuvintele. Dacă ar fi crezut că imaginea este mai bună pentru transmiterea Mesajului Său cred că ar fi găsit o variantă pentru stocarea şi transmiterea acesteia, potrivită primului secol al umanităţii şi destul de robustă încât să reziste până la noi. Dacă gesturile ar fi fost cele mai importante ne-ar fi lăsat cu siguranţă… nu ştiu ce ne-ar fi lăsat pentru că nu prea pot să îmi imaginez lumea noastră lipsită de cuvinte. Dar ştiu că El ne-a lăsat Cartea, iar Cartea are cuvinte şi cuvintele ei sunt de o importanţă covârşitoare.

Trăim  în epoca tiraniei imaginii. Ne-a înconjurat şi aproape că a pus stăpânire pe noi, ne decuplează de la cărţi şi de multe ori, ne îndepărtează de cuvintele Cărţii. Pentru a contrabalansa lucrurile vă propun o nouă călătorie, de data aceasta printre cuvintele originale ale Cărţii Sfinte.

Din când în când vom lua câte un cuvânt şi-l vom privi în oglindă încercând să îi vedem atât forma din ebraica Vechiului Testament cât şi cea din greaca veche. Dacă acele cuvinte au reuşit să poarte până la noi Mesajul Divinului, cu siguranţă că ele păstrează încă numeroase bogăţii doar pentru cei care se aventurează dincolo de obişnuit şi le analizează de aproape. Vom încerca să renunţăm la unele detaliile şi chiar să ne distanţăm de limbajul academic ermetic pentru a înţelege cât mai bine şi cât mai mult.

Astfel, vom lua spre exemplu cuvântul „bucurie” şi îi vom vedea forma ebraică precum şi cea din Noul Testament.  Puteţi propune, în acest sistem, orice cuvânt la care gândul vi se opreşte adesea.

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

© 2009 ganditorul.wordpress.com Cuvinte în oglindă!