Puternica binecuvântare

(2 martie, dimineata – Numeri 23-25 )

Odată salvaţi prin har şi înfiați în familia lui Dumnezeu devenim conştienţi că în jurul nostru se desfăşoară o luptă aprigă; nu auzim zgomotul armelor şi nici larma luptei, nu surprindem decât rar şi doar atunci când suntem foarte atenţi la ce se petrece în jur, scene de luptă la care uneori suntem martori iar câteodată şi participanţi activi. Dumnezeu a decis să ne împiedice să vedem cu ochii fizici desfăşurarea luptei şi hidoşenia  vrăjmaşului dar a lăsat ca sufletul nostru să priceapă bine încleştarea „armată” care se stârneşte uneori împotriva lui.

Ne petrecem mult din efemeritatea noastră între binecuvântare şi blestem, dorindu-ne binecuvântarea şi fugind de blestem. De-a lungul cărarii le întâlnim însă pe amândouă rostite asupra noastră în diferite situaţii, de  difverşi reprezentanţi spirituali şi imediat cum tăcerea este spartă de astfel de cuvinte, inima ne palpită, mintea ne lucrează febril încercând să prindă fiecare sens al cuvintelor şi privim toate elementele realităţii prin ochelarii blestemului sau binecuvâtăriilor spuse.

Balaam ştia însă un lucru pe care noi l-am uitat adesea, marcaţi fiind de cultura orientată spre ocult şi mistic în mijlocul căreia trăim: ştia că ceea ce a binecuvântat Dumnezeu nu mai poate fi blestemat, că peste greutatea binecuvântării harului şi dragostei Lui nu se poate aşeza praful nici unui blestem. Nu trebuie să ne fie teamă de vorbele necugetate şi pline de venin ale blestemătorilor de serviciu, nici de defăimarea plină de ură a celor conduşi de marele defăimător ci singura preocupare ar trebui să fie aceea de a primi binecuvântarea de la Dăruitorul binecuvântărilor.

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

© 2009 ganditorul.wordpress.com Meditatii de-a lungul cărării!

Reclame

Mauthausen – locul marturiei

(20 februarie, dimineata – Levitic 26-27 )

Geneza 4:10 Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine” scrie pe unul dintre monumentele aflate la ieşirea din  fostul lagăr de la Mauthausen – Austria. Am stat înaintea acestui monument cu capul plecat, imediat după ce am vizitat locurile morţii, marcat şi prăbuşit în sine de tot ceea ce acel loc mi-a arătat. Am citit şi am rămas aşa, cu ochii aţintiţi spre scara morţii ce urca dealul spre cetate. Lacrimile nu îşi mai găsesc acolo drum spre obraz ci picură în suflet stropi de o tristeţe vecină cu moartea stăpână la Mauthausen; cuvintele se sperie şi nu se dau rostite pentru că acolo tăcerea sinistră domneşte în fiecare colţ.

HD-SN-99-02762195.000 de oameni daţi morţii şi 9.000 de gestapovişti, reprezentanţi ai răului fără margine. Citeam cuvintele din Genesa şi parcă mă biciuiau pe mine. Eram şi sunt reprezentantul păgânilor care au lăsat să curgă sângele fraţilor lor evrei şi atunci pământul şi cerul, aerul şi fiecare gâză mă privea acuzator. Glasul sângelui striga dar în surzenia durerii mele nu îl puteam auzi, nu puteam vedea decât urmele lui lăsate pe masa de experimente medicale pe viu, spălată astăzi de acuzatorul timp. Mă surzeau duşurile prin care gazul a răspândit pieirea fără să se uite dacă atingea copii sau bătrâni, bărbaţi sau femei; urlau surd crematoriile şi gratiile, şi locul înfometării şi zidul paraşutiştilor şi tot ceea ce mă înconjura. Dar Dumnezeu?

Citind începutul capitolului 26 din Leviticul te luminezi de bucurie şi în fiecare cuvânt găseşti resurse inepuizabile de speranţă. Promisiunile lui Dumnezeu te determină, inevitabil, să exclami: ce popor! ce viitor luminos! Dar treci mai departe şi încărcat de istoria milenară a evreilor citeşti blestemele de la sfârșitul acestui capitol. Ştii cât de exacte sunt toate acele cuvinte, ştii că s-au întâmplat, știi că Mauthausen este mărturie a unui Dumnezeu atent la fiecare silabă pe care o rosteşte.

În spatele cuvintelor gravate pe monumentul de la Mauthausen stau întinse acuzator degetele care  arată spre cei care au îndrăznit să se atingă de poporul sfânt. Cuvintele acelea te înfioară şi te ajută să înţelegi că oriude ai fugi, orice politică ai îmbrăca şi orice atitudine ai avea, ceea ce ai făcut este cântărit şi notat de Dumnezeu. Noi poate vom uita Holocaustul dar ce vom face daca Dumnezeu nu-l va uita! Cain poate că va uita pe Abel dar sângele celui din urmă va striga la Dumnezeu iar Stăpânul Cerului îl va auzi.

În spatele aceloraşi cuvinte de la Mauthausen stă însă şi împlinirea unui blestem rostit cu multe veacuri în urmă de Veşnicul Dumnezeu. Am scris aceste cuvinte cu stomacul strâns şi mintea răvăşită. Încerc, cu paşi mărunţi, să Îl cunosc pe Marele meu Creator şi ca imaginea să fie completă trebuie să trec şi prin Leviticul 26 şi să recunosc în El perseverenţa cu care îşi ţine cuvântul dat. Promisiune sau blestem, cuvintele Lui vor ajunge la împlinire.

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009