Graniţele noastre

(18 februarie, dimineaţa – Leviticul 23-24 )

Încă de la turnul Babel oamenii s-au împărţit în grupuri. Atunci împărţirea s-a făcut în funcţie de limba vorbită şi poate că aceasta este prima graniţă pe care am reuşit să o trasăm între noi, copii ai aceluiaşi Tată. Cu timpul graniţele au devenit tot mai bine creionate; distanţele geografice mari, nevoia fiecărui grup de securitate, conducătorii avizi de putere şi dornici de a conduce imperii distincte, cultura şi obiceiurile diferite, culoarea pielii sau forma ochilor şi multe alte lucruri ne-au despărţit şi ne-au determinat să ne baricadăm în propriile triburi, cetăţi, impărăţii şi imperii, oraşe şi ţări.

De la această separare şi până la învrăjbirea reciprocă nu a mai fost decât un pas pe care dorinţa unora de expansiune şi abilităţile altora de conducere l-au făcut foarte uşor. Au început bătăliile pentru teritorii şi asimilare, bătălii care continuă şi astăzi; a luat fiinţă naţionalismul extrem, xenofobia, rasismul şi o grămadă de alte sentimente murdare care ne-au determinat, de-a lungul istoriei să ne urâm reciproc şi să renegăm tot ce nu grăieşte limba noastră sau nu a trăit sub acelaşi „acoperiş” cu noi.

Cum să te raportezi la străinul care îţi este vecin, care mânancă ceva ce tu nu concepi, care se îmbracă, vorbeşte şi se poartă altfel? Să construim legi speciale pentru el, legi prin care să îi îngrădim libertatea, să îl dovedească diferit de noi dar care să constituie pentru noi un scut, o modalitate de apărare de tot ce este închipuit rău? Cele mai multe grupuri naţionale aşa au făcut dar priviţi la poporul sfânt. ” Să aveţi aceeaşi lege pentru străin ca şi pentru băştinaş; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!” La judecată, străinul va avea aceleaşi şanse ca şi băştinaşul, în comerţ şi orice formă de viaţă publică el va fi pe aceeaşi treaptă cu evreul, în viaţa privată va avea aceleaşi drepturi ca cei aleşi de Dumnezeu.

Şi în cadrul creştinismului ne-am împărţit în tabere şi am lăsat ca propriile dogme să ne fie graniţe dure. Cei de-o dogmă cu noi primesc adesea tratament preferenţial, avantaje în cadrul comunităţii noastre iar cei diferiţi sunt imediat priviţi ciudat, toleraţi dar niciodată acceptaţi până nu îi „evanghelizăm” pentru a îmbrăţişa dogma noastră. Cred că există motive serioase pentru păstrarea graniţelor precum există motive serioase pentru ca o grupare creştină să îşi păstreze specificul, dar totodată cred că încălcăm voia lui Dumnezeu atunci când iubim mai mult graniţele şi diferenţele decât pe străinul de lângă noi. El, Stăpânul tuturor a pus în fiecare, străin sau băştinaş, apropiat sau îndepărtat, chipul Său iar noi oamenii trebuie să învăţăm să respectăm asta.

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

Reclame

Cugetul slab şi euforia

(30 ianuarie, dimineata – Exod 23-24)

Exod 23

O societate ca cea condusă după principiile lui Dumnezeu este o societate în care nu îţi este frică să locuieşti, fie că eşti bogat sau sărac, băştinaş sau străin, femeie sau bărbat, copil sau bătrân. Priviţi doar la câteva aspecte ale acestei societăţi, aspecte la care societatea postmodernă este cu adevărat corigentă:

– manipularea prin zvonuri este interzisă iar bârfa primeşte pedeapsă;

– justiţia nu este oarbă;aici poţi să lupţi când ai adevărul de partea ta şi poţi să te aştepţi la pedeapsă când ai comis ceva rău;

– duşmanul, oricare ar fi acesta, este respectat ca fiinţă umană şi ajutat atunci când este în nevoie;

– conceptul de mită este din start eliminat;

Dumnezeu ştia că pericolul cel mai mare la care era expus poporul ales nu era format de armatele popoarelor învecinate ci de cugetul lor slab. Vor intra în contact cu celelalte popoare, vor purta războaie cu ei dar îi vor vedea şi închinându-se, le vor vedea obiceiurile, fetele, băieţii, vor putea fi cooptaţi în diverse afaceri cu ei. Şi nimic din toate astea nu era greşit dacă nu ar fi dus, încet, în fiecare zi câte puţin, la îndepărtarea de Dumnezeul adevărat, la coruperea lor, la întinarea inimii şi frângerea cugetului. Pericolul idolatriei pândea la fiecare colţ de stradă şi ei trebuiau să îi ţină piept. Vor reuşi, oare, evreii să se conformeze principiilor lui Dumnezeu, să Îl asculte şi să Îl urmeze?

Exod 24

Primiseră legi importate care îi transforma dintr-o adunătură de sclavi într-o naţiune cu propria armată, constituţie şi conduită. Au auzit citite şi repetate în urechile lor aceste legi şi au răspuns toţi într-un glas că sunt de acord să le adopte, să le păzească, să îşi conformeze vieţile cu ele. În fiecare cort din Israelul pustiei aceste legi au fost discutate şi primite cu bucuria omului liber care ştie ce are de făcut. Au semnat legământul şi au rămas la piciorului muntelui în timp ce Moise urca pe munte pentru a se întâlni cu Dumnezeu. Erau bucuroşi şi în euforia lor nu ştiau că, din acel moment, erau în sala de examen pentru primul test pe care Dumnezeu îl pregătise pentru ei.

Euforia ne poate îndemna să acceptăm multe, să ridicăm mâna, să ne dedicăm şi rededicăm la nesfârşit. Dar euforiei de astăzi îi va urma, inevitabil, monotonia de mâine, când deciziile luate ar trebui respectate şi întreg universul parcă luptă împotriva aplicării lor. Ce vom face atunci, ce va rămâne din entuziasmul nostru?

De aici puteți downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009. Pentru a primi constant devoţionalul zilnic puteți sa:

– va abonați la newsletter lăsând un comentariu aici cu mențiunea newsletter

– daca folosiți un program de citire feed, prin click pe feed on articole situat in coltul din dreapta sus.

Importanţa vieţii

(29 ianuarie, dimineata – Exod 21-22)

Legile unui stat au la baza, printre alte principii şi pe acela al respectării şi apărării celui mai slab element al societăţii respective. Fie că este vorba de femei, copii sau bătrâni, de categorii defavorizate sau de persoane cu diferite grade de handicap vom găsi de fiecare dată, mai ales în societățile avansate, legi croite special pentru a-i proteja în primul rând pe ei. Tindem să credem că pentru a înţelege şi aplica regula protejării celui mai slab societatea umană a trebuit să treacă prin diferite stadii (iluminism, umanism, etc.), stadii care au avut rolul de a educa societatea. Dar priviţi la legile pe care Dumnezeu le dă evreilor în aceste capitole; cele mai multe dintre ele au în vedere apărarea robului, a femeilor, a oamenilor care pot să fie răniţi foarte uşor şi care nu au instrumente de apărare la îndemână. Societăţii umane i-a trebuit multe secole pentru a stabili legi în favoarea celor slabi şi a depăşi barbarismul, dar în pustie Dumnezeu le spune evreilor să nu ţină cu forţa un rob mai mult de şapte ani, să plătească ceea ce au stricat, să dea înapoi ce au împrumutat, să respecte proprietatea semenului său, să nu-l asuprească pe străin şi să poarte de grija văduvei şi orfanului. Prezenţa lui Dumnezeu făcea din societatea evreiască cea mai modernă şi umanistă societate a vremurilor, o societate ridicată cu multe stadii de civilizaţie în faţa societăților ce îi înconjurau şi a multora care vor urma.

Mai este un element deosebit de important în aceste capitole: deşi este dată aici legea talionului (viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte), observăm şi o preocupare intensă a lui Dumnezeu de a transmite evreilor sentimentul importanţei vieţii. Dumnezeu le spune, prin legi care apară existenţa şi pedepsesc crunt omorul, că viaţa este importantă şi ea trebuie respectată. De la geneză şi până astăzi Dumnezeu a păstrat pentru sine capacitatea de a da viaţă şi pe cea de a o lua înapoi. Cu căciula în mână omul nu poate decât să se minuneze atunci când pe lume vine un copilaş şi să se întristeze în prezenţa morţii.

De aici puteți downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009. Pentru a primi constant devoţionalul zilnic puteți sa:

– va abonați la newsletter lăsând un comentariu aici cu mențiunea newsletter

– daca folosiți un program de citire feed, prin click pe feed on articole situat in coltul din dreapta sus.