Stăpâni sau slujitori

(2 februarie, seara – Matei 21:23-46)

Marele Vier avea o vie, una bogată şi frumoasă. La începutul vremurilor şi-a ales nişte vieri pe care i-a pregătit intens. I-a scos din robie şi le-a redat libertatea, s-a îngrijit să le lase drept moștenire o ţară în care curge lapte şi miere şi s-a legat să fie Domnul şi Dumnezeul lor. A locuit printre ei, i-a învăţat, călăuzit şi binecuvântat. A avut încredere îi ei şi le-a dat via în grijă şi din timp în timp dorea să primească roadele investiţiei sale.

Vierii au intrat în vie şi s-au bucurat de noua lor poziţie. Din sclavi erau acum liberi, din săraci erau acum bogaţii care puteau beneficia de roadele viei, din şomerii pustiei erau acum ocupaţi cu lucrul pentru Vierul Suprem. Zilele treceau şi se simţeau în vie ca la ei acasă. Încet dar sigur a început să le placă rolul de stăpâni ai viei, parcă le venea ca o mănuşă. Fiecare zi de plată către Stăpânul viei era o zi neagră pentru ei şi după câteva sute de ani de plăţi sistematice au decis că este suficient. Orice emisar al Stăpânului era ucis, nu aveau nevoie nici de profeţi, nici de văzători, de nici un om care venea din partea Marelui Vier. Erau ei între ei, cu picioarele bine înfipte în glia viei, stăpâni hapsâni ai lumii libere care au uitat trecutul şi nu se gândesc la viitor.

Marele Vier nu a vrut să îi considere răi şi pierduţi definitiv. Îi iubea pentru că El nu uitase trecutul şi încă planifica un viitor luminos pentru ei. S-a gândit că dacă Fiul Lui se va coborî la vie lucrurile vor fi altfel; îl vor primi cu cinstea de fiu, cu lacrimi de pocăinţă şi se vor întoarce de la calea lor cea rea. Lucrătorii viei au văzut însă în venirea Fiului o altă etapă în dezvoltarea nivelului lor de proprietari. L-au ucis şi s-au aşteptat să primească automat moştenirea lui.

În via Lui am fost chemaţi şi noi să lucrăm. Aceeaşi vie al cărei pământ a cunoscut sângele martirilor, răutatea primilor vieri, lacrimile profeţilor, moartea şi mai ales învierea glorioasă a Fiului. Cu noi istoria se poate repeta sau poate să intre pe alt făgaş. Fiecare zi este o alegere dintre a fi stăpâni ai viei sau lucrători supuşi. Stăpânii nu dau nimic Vierului, consideră că totul li se cuvine şi că via este partea lor de moştenire; lucrătorii sunt în vie pentru a aduce roadă şi roadele  lor rămân pentru că sunt încredinţate Celui Veşnic.

De aici puteți downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009. Pentru a primi constant devoţionalul zilnic puteți sa:

– va abonați la newsletter lăsând un comentariu aici cu mențiunea newsletter

– daca folosiți un program de citire feed, prin click pe feed on articole situat in coltul din dreapta sus.

Împăienjeniţii ochi

(1 februarie, seara – Matei 21:1-22)

Era întuneric în Ierusalim deşi soarele îşi făcea bine datoria. Întuneric şi prea multă durere, prea multe speranţe lăsate în praf, prea multe credinţe uitate în cotloanele inimilor. Era şi aşteptare oarbă în Ierusalimul vremii, o aşteptare care se întindea pe sute de ani şi a cărei speranţă de împlinire se stingea în fiecare zi tot mai mult.

Aşteptau un Mesia milităros, un Împărat puternic şi autoritar, un viteaz în lupte şi un maestru al politicii. Unul care să poată elimina imperiul roman, să aducă pacea şi cel mai important, supremaţia Israelului. Dar parcă Dumnezeu uitase de ei; prorociile erau rare şi lipsite de putere, regii lor erau tot mai hapsâni şi birurile romanilor tot mai mari.

“Spuneţi fiicei Sionului: iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.” erau cuvintele pline de dragoste pe care Dumnezeu le rostea prin evenimente celor înfriguraţi de aşteptare. Le-au auzit ei?  Nu, pentru că cel mai adesea răspunsul la întrebările şi aşteptările noastre trebuie să vină doar în modul pe care noi îl proiectăm. Au trăit ani alături de răspuns, de Cel care le putea vindeca rănile aşteptării şi nu au putut să Îl recunoască.

Uneori răspunsurile Lui nu întârzie ci vin mai repede decât ne-am închipui. Numai că ochii noştri nu pot vedea lucrarea Lui, urechea noastră nu prinde susurul blând al vocii Lui, mintea noastră nu pricepe adevărul simplu al rezolvării mult aşteptate.

Şi fă-mi urechea,

Cu dor să Te-asculte

Deschide-mi ochii,

Vreau să Te văd, Isus

De aici puteți downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009. Pentru a primi constant devoţionalul zilnic puteți sa:

– va abonați la newsletter lăsând un comentariu aici cu mențiunea newsletter

– daca folosiți un program de citire feed, prin click pe feed on articole situat in coltul din dreapta sus.